Nu simt nimic . . .

Nu ştiu ce se întîmplă cu mine.De cîteva zile parcă sunt alt om,nu mă simt bine,ceva se întîmplă cu mine.Astăzi toată ziua am meditat…am nevoie de timp pentru a întelege ce se petrece,prea multe sau adunat aici în sufletul meu…..prea multe…nu ştiu ce să scriu,dar scriu….
Am avut o zi foarte interesantă,am petrecut-o cu prietenele mele,am fost invitată la nuntă,naş putea zice ca aceasta zi nu a fost reuşită.
Am nevoie de repaos,de linişte….prea multe ma dor..prea multe întrebări sau adunat la care nu am găsit încă un răspuns….
Mă culc cu ideea că mîine voi fi mai veselă ca azi.Mîine-va fi mai bine.Mă culc cu gîndul ca mîine voi uita tot ceea ce îmi încurca sa fiu fericita….noapte bună . . .

Cuvîntul Mamei

Cuvantul bun al mamei
Nu-l lepada copile
Cat va mai fi pe lume
Sa ai urechi si zile;
Ci-nseamna-ti-le bine
Sa i le-asculti pe toate
Ca nu-i pe lume nimeni
Ca ea sa ti le-arate.

Nici pilda buna-a tatei
N-o lepada in viata
Spre tot ce-i vrednicie
S-o ai mereu in fata,
Ci calea buna-n care
Parintii te-ndrumeaza
Cu inima intreaga
Iubeste-o si-o urmeaza…

Scrisori nescrise. . .

Viata noastra-ascunde-adese
Intr-un colt de paradis
Scrisori ce nu ne-au fost trimese
De-o mana care nu ne-a scris

Nu stim pe foi ce-am vrea sa fie
Ce cant de dragoste nescris,
Dar mana care nu ne scrie
O leganam mereu in vis

Si frazele ce n-au sa vina
In asteptari mai scumpe ni-s
Iar umbra ce n-a dat lumina
In piept ni-i floare de cais

Si-asa cum stam in usi deschise
Pandim c-un dor nicicand ucis
Scrisori ce nu ne-au fost trimise
De-o mana care nu ne-a scris

Un gînd obosit. . . .

un gînd obosit
Am devenit un ceas căruia i-au fost furate orele. Am devenit o odaie în care hîrîie cool-erele computer-elor, în care cămăşile obosesc clacă pe speteaza scaunului, în care pianul stă mîndru şi singur, în care eu mă simt un drumeţ.Sunt plină de gînduri ce nu am timp să le zidesc aici, de dorinţe pe care nu le pot scrie căci ele nu sunt în orar, de planuri pe care nu le pot pentru că nu încap în cele 365.Ştiţi de ce mi-i dor..mi-i dor să ţin în mînă o carte de suflet..să o ţin în mînă fără să am remuşcări, fără să negociez cu timpul încă 5 minute, fără să mă simt vinovată..că citesc ceva în plus… Îmi doresc să mănînc, să scriu pe blog, să scriu scrisori, să merg să cumpăr pîine şi cartofi, să gătesc mîncare, să privesc un film, să fac curat între zecile de cămăşi ce mi-au inundat camera..cred că îmi doresc să trăiesc.
De asta, preţuiţi orice clipă..ştiu că toate vi se par banale..pentru că le aveţi prea multe..pînă nu le pierdem într-un fel sau altul…….

” ai grijă de tine,vreau să te văd fericită ” cuvintele ce mau încălzit în această zi. . .

Joi,o zi grea pentru mine deoarece e şi un sfîrşit de săptămînă.Mam trezit cu zîmbetul pe faţă,dar cum mam ridicat din pat,şi am simţit că e rece afară,ca micul dejun nu se  pregăteşte singur,şi că trebue să mă grăbesc la universitate.Nu reuşesc să stau mult timp ca es din casă.Sunt la statie,inconjurată de mulţi stundenţi asemeni mie,numai ca practic toţi fumeaza,şi nici unul nu e cu zîmbetul pe faţă.Troleul-arhiplin,taxatoarea de fiece dată trecînd pe lîngă mine ma calcă pe picior,din ce în ce mai mult simt că această zi nu va fi una dintre cele mai bune.Nu reuşesc bine să-mi găsesc un loc mai bun,că observ o muzică care aproape ma asurzeşte,sigur chiar în spatele meu era un băiat care începuse ziua cu siguranţă mai bine ca mine.Cît de importantă este dispoziţia de dimineaţă,de ea depinde cum va derula toată ziua.Universitatea,colegii care erau la număr nu mai mulţi de 12 din 58,eu deja mă gîndeam că mai bine nu veneam nici eu.Începe perechea pentru că azi am numai una.IuuHuuu am primit 10 şi un sincer din partea profei.Nu e chiar totul întru atît de rău.Dar iată că am repetiţie pentru Balul Bobocilor,din nou cautăm cu bobocelul cabinet unde să facem repetiţii.Odată cu repetiţiile a venit şi seara deoarece am eşit din Universitate foarte tîrziu.

Iarăşi staţie,iarăşi eu alături de mulţimea ce se grăbeşte acasă la familiile sale.Acum că e seară,sunt obosită şi nu am dispotiţia de a mai rabda taxatoarea să ma calce incă odată am mers la rutieră.

Gata 174 merg acasă.E sfîrşit de săptămîna,deoarece mîine nu învătăm ce poate fi mai bine.

Spre seară nu mi s-a schimbat dispoziţia,si nici astăzi nu am reuşit prea multe să fac.

Cel mai important eveniment pentru mine în această zi este că ma sunat cea mai bună prietenă şi discutînd cu ea mam înveselit puţin.În final ea mia zis ” ai grijă de tine,vreau să te văd fericită „.

Eu voi fi fericită,pentru că merit.Cu acest gînd mă voi culca,şi voi adormi. . . noapte bună tuturor. . .

o picătură despre mine. . .

În spatele fiecarui dintre noi se ascunde o lume întreagă.Noi obisnuim a ne arăta puternici,convingători dar de fapt suntem nişte actori a unei piese de teatru.Eu am 19 ani,este abia un început în care deja uneori vreau să cedez.Cînd eram micuţă şi mi se zicea  ‘nu te grăbi sa devii mare,asta nu este atit de simplu’ eu auzind astea vroiam şi mai tare sa devin mare.Acum înţeleg….înţeleg….şi aş dori să mai fiu odată mică…Iubesc sinceritatea care acum foarte rar o întilnim ((( Iubesc comunicarea,îmi iubesc familia,prietenii,iubitul,si pe toată lumea o iubesc pentru ca fară noi,fară voi nu am exista.

Am creat acest blog pentru ca zi de zi sa va redau şi vouă ce am trăit şi ce am simţit pe parcursul zilei)))

Hello world!

Welcome to WordPress.com. After you read this, you should delete and write your own post, with a new title above. Or hit Add New on the left (of the admin dashboard) to start a fresh post.

Here are some suggestions for your first post.

  1. You can find new ideas for what to blog about by reading the Daily Post.
  2. Add PressThis to your browser. It creates a new blog post for you about any interesting  page you read on the web.
  3. Make some changes to this page, and then hit preview on the right. You can always preview any post or edit it before you share it to the world.