La o cafea cu singurătatea…

În taina nopții reci și triste
Cu o cafea la masă stînd
Am întîlnit singurătatea
Ea s-a apropiat plîngînd

Și nu dorise să-mi vorbească
În liniște noi ne priveam
Eu nu știam de ce e tristă
Încet cafeaua mi-o serveam

În ochii ei vedeam tristețe
Un gol imens ce îl avea
Nu își găsise jumătatea
Mereu ea se dezamăgea

După o oră de tăcere
Încep șoptind ea mi-a vorbit
Și a n-ceput să-mi povestească
Precum odată ca iubit

Și povestea atît de tristă
Iar eu mirată o priveam
Era și acum îndrăgostită
Țintită-n ea o ascultam

Se prezentase cum o cheamă
Singurătatea îi spunea
Navea cu cine să vorbească
Și mie totu-mi povestea

Povestea ei e foarte tristă
Precum că s-a dezamăgit
Și de atunci mai mult în viață
Ea niciodată na iubit

Cu voce tristă și mîhnită
Cu lacrimi în priviri zicea
Că niciodată-n viașa asta
Pe nimeni n-a iubit așa

Făceam cumva ca să-mi zîmbească
Dar ea tot tristă mă privea
Îi propuneam un ceai fierbinte
Dar ea nimic nu își dorea

*Singurătatea nu fi tristă*
Eu încercam să îi vorbesc
Dar ea ușor se ridicase
Și-mi făcu semn să n-o opresc

Și ea pleca privind în urmă
Șoptind mereu să prețuiesc
Cînd cineva mie-mi șoptește
Cuvîntul magic *Te iubesc*

Era tîrziu și nici cafeaua
Nu mai doream să o servesc
Și gînduri îmi veniră mie
Despre cuvîntul *Te iubesc*

Plecase tristă fără urmă
Nu știu eu cum arată ea
Eu o văzusem ca o umbră
Ce alături n-o poți observa…
Cup Of Coffee

Anunțuri

Am fost trezită de stropii de ploaie . . .

Te chemam ploaie peste sufletul meu …
Și iată că ai venit…În această dimieneață mam trezit de la bătăile tale în geamul meu.
Mă așteptai tu-ploaie ca să vin afară…să dansez nebunatică și zglobie,așa cum mă cunocusei odată…
E o atmosferă atît de liniștită în casă…și numai tu te auzi ploaie la geam cum nerăbdătoare mă chemi sa ies…
Și numai parcă ieri era soare și iată că astăzi ai venit tu…aducîndule oamenilor un pic de nostalgie și tristețe în suflete…
rain
Am ieșit afară din casă…și tu mă așteptai…
Ai devenit prietena mea..eu te așteptam să vii…mai cunoscut cînd aveam lacrimi de tristețe…acum să știi ploaie…sunt fericită..dar oricum te aștept să vii…
Stropii mășcați și calzi mă făceau să mă simt liberă..să alerg fără grija de a răci…
te așteptam mult să vii..
Picături din tine pe obrajii mei…picături calde care ușor se preling pe obraji reci….
7dcabf121a83c035f3b3bbb692213950
Mai udat toată..aveam umbrelă dar nua m avut nevoie de ea.Aveam dorința de a te simți…așa rece sau caldă….
Mă conduceai în acea dimineață…mergeam pe o cărărușă îngustă eu visam…
Tu nu te mai opreai…îmi deveneai tot mai apropiată…
Pentru mine acea dimineață era frumoasă…nu te vedeam ca o ploaie tristă și rece…
TU…anume tu ai fost cea care mai trezit în acea dimineață/.
1436802
Ne-am oprit din drum…trebuia să te las…și atunci te-am lăsat singură afară…
de atunci…nu te-am mai văzut.Poate că te-ai supărat ploaie ?
Eu te aștept să vii…ai devenit prietena mea…așa rece să știi că te aștept..
jrrkPLmUa8s

Cum ne îndrăgostim la orice vîrstă diferit . . .

E foarte interesantă dragostea la diferite vîrste . . . cum ne îndrăgostim la orice vîrstă diferit . . .

La 3/5 anișori ne îndrăgostim în băiatul de la grăniniță care stă la olița vecină. Anume atunci ne îndrăgostim în fetița care ne fură pîinea la grădiniță ca să mînînce din bucata noastră pentru că de la noi e mai bun.

La 13/15 ani ne îndrăgostim pentru că e la modă. Ne îndrăgostim pentru că la acea vîrstă toți de seama noastră se îndrăgostesc. La acea vîrstă trebuie să fim ca toți,să ne îndrăgostim în oricine dar să fim îndrăgostiți. E vîrsta cînd părinții au bănuieli că ne putem îndrăgosti dar încă au frica de a ne întreba pentru că pentru ei totuși suntem mici. Anume la această vîrstă avem toți anchete unde scriem pe cine iubim…e o anchetă secretă cu toate tainele noastre.E o anchetă care o poți avea numai la această vîrstă…și bine că există…recitind-o pe la 20/30 de ani e frumos să vezi naivitatea și puritatea cu care te destăinuiai…

La 16/20 ani e vîrsta viselor.Atunci ne îndrăgostim,suferim,suntem trădați și încercăm iarăși să căpătăm încredere în oamenii ce nu odată ne-au dezamăgit. E vîrsta cînd înțelegem că viața nu e atît de frumoasă și simplă.Numai atunci înțelegem că putem suferi..pierde…E o vîrstă ce nu se uită…sunt cei mai frumoși ani de tinerețe care merită trăiți din plin.

La 21/26 ani atunci deja încercăm să devenim maturi…să nu mai fim acei năstrușnici copii de odată…Să ne găsim persoana iubită cu care să fim tot restul vieții împreună,să ne gîndim la un serviciu stabil,la familie,copii…de aici viața devine mult mai serioasă și stabilă.

27/35 în această perioadă ne certăm cu șeful (șefa)…ne gîndim să dăm naștere copii..ne pregătim să devenim tătici…Avem responsabilitatea de a aduce bani în familie. Devenim nani…mamici…tătici…Anume la această vîrstă ne îndrăgostim de ceea ce odată a devenit o parte din noi…familia…

36/50 de ani e perioada de griji…responsabilități nevoi…atunci ne amintim că suntem îndrăgostiți doar în unele clipe libere care nu prea le avem…

Și numai după 50 de ani ne putem îndrăgosti în tot…în iernile reci…în laptele cald și pîinea cu unt…în foșnetul frunzelor de toamnă…în copii ce deja au crescut și au și ei copii…ne putem îndrăgosti în orice…avem timp pentru toate….mai tirziu sau mai devreme devenim bunei…devenim deschiși…avem o lume a noastă pe care am început a o crea încă de pe la 20 de ani…avem timp pentru întîlnirile cu prietenii…avem timp pentru tot ce pînă acum nu observat că poate fi important.

**Cu fiecare zi viața noastră se schimbă.Uneori suferim și plîngem crezînd că nu mai avem soluții pentru a ne rezolva problemele…alte ori suntem prea fericiți ca să observăm durerile celor apropiați…Dar cu fiecare zi ne schimbăm fără ca să observăm…
images.jpegdw

dd

Iubind în taină . . . partea I (așteptare și dezvăluire)

Exista undeva în trecut o fermecătoare zi în care ea la cunoscut. Ea simțea că cu fiecare atingere a lui îl îndrăgește tot mai mult. Ea poate în acel moment încă nu îl iubea dar îl dorea pe el alături. Ea visa în fiece noapte să îi audă respirația alături cînd doarme…offta… și cu aceste gînduri și vise ea adormea noapte de noapte…
EL nu avea nici cele mai mici bănueli că este iubit si așteptat. El era ocupat cu ale sale și nu observa dragostea fetei.
Poate că nu se iubeau reciproc dar ea spera la ziua în care își va putea destăinui sentimentele… Seară de seară ea era cu gîndul la el,făcîndu-și griji unde e el și dacă a mîncat.
Cam așa treceau zile…luni…ani…
Ea îl iubea tot mai mult..iar timpul trecea fără a le uni destinele…
După foarte mult timp ei totuși sau întîlnit. Ea i s-a destăinuit…el a primit-o în inima sa.
Dar oare cît putea dura totul dacă iubea doar ea ?
El era aproape indiferent…simpatie ? Nu. Categoric Nu. Doar simpatie nu era destul pentru a păstra relația.
Visul fetei devenise aproape real…erau împreună doar că…el nu o iubea…

** va urma

5

Să plec . . .

Atît de mult vreau să plec undeva departe de ceea ce este aici …
Vreau să hoinăresc străzi străine
Vreau să privesc fețe necunoscute
Vreau să uit de nevoile de aici
Vreau să devin un pic altfel
Vreau să scap de frigul de aici,vreau căldură soare și zîmbete sincere.
Dar știi de ce vreau să plec ?
Ca să mi se facă dor de străzile de aici,de oamenii ce îi văd mereu,poate chiar să mi se facă dor și de nevoile de care acum vreau să fug…
Vreau să plec și să descoper o altă lume..un alt anotimp…alte mirosuri…alte reacții ale oamenilor…vreau ceva nou…de aceea vreau să plec. . .
Să plec pentru a mă întoarce . . . înapoi . . .
87e97ecc02aa

O poliță plină cu neîmpliniri . . .

Straniu dar uneori cînd îmi este cel mai bine mă gîndesc la ceea ce ar fi trebuit să se întîmple și nu s-a împlinit…
Oare oamenii mai mult regretă de cel ))întîmplate sau de ceea ce a rămas neîmplinit ?? chair mii interesant ))
Iată în viața mea exista un dulăpior unde există o policioare unde îmi păstrez toate lucrurile neîmplinite de pînă acum.
– cuvintele care nu le-am spus
– mesajele care nu le-am expediat/primit
– discuțiile care nu au avut loc
– felicitările care nu au ajuns la destinație
– cadourile care nu au fost date

. . .
dust-books
Și asta,asta e doar ceea ce atîrnă pe la marginele poliței dar dacă aș încerca să răscolesc printre neîmpliniri aș înțelege că sunt mult prea multe ce nu sau întîmplat.
Dau peste mult praf și păianjeni care și-au făcut casa peste ceea ce am pus eu în acest dulăpior de cîțiva ani…Mult-prea mult timp a trecut ca să răscolesc acum…îmi este frică.
aici pot găsi mulți de *Nu* care au rămas neîmpliniți
-nu am mers la saniuș cînd am crescut mai mare
-nu am luat boboana cu care ma servit vînzătoarea
-nu am citit o carte care mi-a fost recomandată de o persoană apropiată
-nu am cerut scuze de la unele persoane deși greșisem eu
-nu am mers la disco de multe ori cînd prietenii mă chemau
-nu am răspuns la toate mesajele primite
-nu am răspuns la toate apelurile
-nu am încercat să găsesc limbă comună cu toți ce au încercat să devină apropiați mie
-nu am fost acolo unde în multe momente trebuia să fiu
-nu am primit trei de 10 la desen în clasa 2
-nu am spus de multe ori te iubesc cînd era așteptat
-nu am scris o felicitare de Sf.Valentin baiatului pe care îl simpatizam în clasa 7
-nu am cumpărat rochia care o doream
-nu am ascultat un sfat care poate mă ajuta în acel moment
-nu am dat importanță unor cuvinte cu adevărat importante
-nu am crezut vriodată că voi ajunge să adun atîția *Nu* pe această poliță.
Credeam că mereu voi găsi loc pentru încă un *Nu* dar nu e așa.Unul după altul fără ca să îmi dau seama se adună…răscolesc de mică cîte nu am făcut și de cîte ori am răspuns negativ.Și de ce ? acum știu o parte din răspuns – pentru că în acel moment dacă alegeam să zic *Nu* eram mai simplu pentru mine.
Acum însă nu e chiar așa…se adună totul…
CARTE VECHE

Frica de a greși ne amorțește !!!

Multe ori ați greșit în viață ???
Sigur că multe…pe unde mai mici sau mai mari dar greșim cu toții.
Vă pare rău că ați greșit ? Poate uneori da uneori nu…
Dacă de întrebat oamenii cea mai mare greșeală din viața lor cu toții vor răspunde foarte diferit.
Și de cele mai multe ori ne pare rău pentru greșelile care ne-am schimbat viața.
Și de foarte multe ori am întoarce timpul înapoi pentru a evita acea greșeală care ne-a schimbat radical dar e IMPOSIBIL.
Dar cea mai mare greșeală pe care o facem în viață este că ne temem să greșim.
x_244f6a9b
Și anume din acest motiv unii își leagă viața nu cu persoana potrivită pentru că cîndva au avut frica de a greși…
Oare chiar atît de grave sunt greșelile cum noi credem sau e doar un gînd standart ???
Unele greșeli ne învață să fim puternici să știm a trăi,a alege,a gîndi.
Poate nu degeaba se zice că din greșeli ne învățăm…Dar se mai zice că e bine să învățăm din greșelile altora…


Poate că uneori e bine să greșim . . .